Inaltarea Sfintei Cruci

Primul este aflarea Crucii pe care a fost rastignit Fiul lui Dumnezeu intrupat si inaltarea ei solemna in vazul poporului, de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335.

 

Cel de-al doilea eveniment este Aducerea sau intoarcerea Sfintei Cruci de la persii pagani, la anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, dupa ce patriarhul Zaharia a inaltat-o in vazul credinciosilor, la 14 septembrie 630.

 

In ziua de 13 septembrie 335 a avut loc sfintirea bazilicii construite de imparatul Constantin cel Mare deasupra mormantului Domnului, iar a doua zi, fiind adunati acolo cu acel prilej multi episcopi si credinciosi, episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat, pentru prima data, de pe amvonul bisericii, sfantul lemn al Crucii Rastignirii, ca sa-l vada si sa-l venereze toti cei de fata. De atunci a ramas definitiv ziua de 14 septembrie ca sarbatoare a Inaltarii sau Aratarii Sfintei Cruci.

 

Spre deosebire de alte praznice imparatesti, Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de Patimile si Moartea Mantuitorului.